Mazda2 Sport

Trăim într-un cult al obezităţii, cel puţin în universul auto. Totul trebuie să fie mare, din ce în ce mai mare, mai greu, mai umflat… Cultul şuncilor.
Maşinile Mazda2 în 3 uşi sunt o întâmplare firească. În acelaşi firesc, comparativ cu versiunea în 5 uşi, ele includ cura de slăbire de 5-10 kg, în funcţie de motorizare.

În ceea ce priveşte designul, totul este aşa cum ştiam, dar parcă linia s-a maturizat în urma eliminării portierelor spate. O enigmă în dezvoltarea modelului au reprezentat-o dimensiunile portierelor. Niponii au pus sub lupă toate modelele concurente din segmentul B în 3 uşi pentru a studia problema.

Nu ştiu câte calcule au făcut, cert este că le-a ieşit. Linia maşinii nu este alterată de mărimea portierelor, iar accesul la locurile din spate este corect. Deşi rabatarea spătarului scaunelor faţă se face doar de la nivelul şezutului, operaţie care poate fi considerată uşor incomodă, spaţiul destinat locurilor spate este incredibil de generos atât la nivelul genunchilor, cât şi al capului.

În condiţiile în care ansamblul a câştigat în rigiditate, setarea uşor moale a suspensiilor devine evidentă la un stil de condus mai dinamic. Direcţia este plăcută, precisă şi dă încredere celui de la volan, iar puntea spate te avertizează la timp asupra limitelor şi îţi aduce aminte că te afli la volanul unei buburuze de 900 kg. O altă noutate o reprezintă propulsorul diesel de 1,4 litri, care dezvoltă 68 CP la 4.000 RPM şi un cuplu motor de 160 Nm la 2.000 RPM.

Performanţele propulsorului par uşor anorexice, dar, asociate cu greutatea redusă a maşinii, contribuie la performanţe dinamice corecte. Marele atu al versiunii diesel îl reprezintă consumul: oricât ne-am chinuit pe probele speciale din Suedia, nu am reuşit să depăşim 6 litri la sută.

Reprizele sunt bune, poţi efectua o depăşire fără prea mari emoţii, în schimb trebuie ţinut minte faptul că sub capotă se află un diesel care se plafonează imediat după 4.000 RPM. Cutia e precisă şi corect etajată. Versiunea diesel nu este o minirachetă, poate chiar va dezamăgi la capitolul reprize clubul Motorina; în schimb, e o maşinuţă economică, vie, drăgălaşă… deşi cu un preţ puţin cam mare.